Titlu: Trei într-o barcă (cu titlul original: Three Men in a Boat - to Say Nothing of the Dog)

Autor: Jerome Klapka Jerome (n. 2.05.1859 – d. 14.06.1927)

Anul apariţiei: 1889

Scurtă prezentare: Te-ai gândit vreodată să mergi cu barca la Oxford? Dacă nu, o poți face după ce citești cartea lui Jerome K. Jerome, ”Trei într-o barcă, fără a pune la socoteală și câinele”. Este o povestire umoristică englezească unde umorul este exact ceea ce te amuză pe moment, dar nu poți repovesti, umor fin care prinde în orice clipă.

Cele trei personaje, Jerome, George și Harris la care se alătură și foxterierul Montmorency se hotărăsc să facă o călătorie pe Tamisa, de la Londra la Oxford. Relatările sunt pline de zel, cu o doză de umor care îți pun mintea la treabă; îți trebuie doar puțină sinceritate ca să îți dai seama că ai trecut și tu prin nenumărate astfel de situații dar nu ai putut zâmbi din cauza etichetei dure pe care le-ai aplicat-o. Lucruri mărunte din viața de zi cu zi precum: montarea unui tablou pe perete, instalarea unui cort, împachetarea unor lucruri necesare voiajului, căutarea unui hotel sau deschiderea unei conserve descrise de Jerome m-au făcut să râd cu lacrimi.

Pasajul cel mai interesant mi s-a părut momentul în care, eroul principal, citind o carte de medicină popularizată, după analiza simptomatogiilor își descoperă toate bolile aplicabile pe corpul său, cu excepția apei la genunchi. Și atunci s-a simțit special… O banală migrenă poate fi descrisă prin simptomele unei tumori maligne pe creier.

Scriitorul face o plăcere și din detalierea cu lux de amănunte a unor tablouri pitorești cuprinzând epoca victoriană, a ținuturilor pe care le găzduiește Tamisa. Citind această carte învățăm că trebuie să fim înțelegători și că fiecare moment își merită zâmbetul său, chiar dacă uneori e penibil sau ia forma unei  probleme fără rezolvare.

Citat: ”… un locșor după colț unde se găsește ceva care nu s-a mai pomenit în materie de băutură”, ”… în jurul bărcii râul jucăuș deapănă povești vechi și tainice, îngână străvechiul său cântec pe care l-a cântat vreme de atâtea milenii și de acum înainte, până când glasul îi va răguși; îmbătrânit – un cântec pe care noi, cei care ne-am desprins să-i iubim chipul schimbător, care m-am cuibărit de atâtea ori la pieptul lui drăgăstos, ne-nchipuim întrucâtva că-l înțelegem, cu toate că n-am putea tălmăci prin cuvinte basmul ce-l ascultăm.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO